Casablanca

(28) Casablanca
(1942)


Lumea se prăbușește iar noi chiar acum am găsit să ne îndrăgostim.

O melodramă de război romantică, un film clasic de referință, cu sonoritate accentuată pentru istoria cinematografiei, Casablanca te introduce în atmosfera tulbure a vremurilor marelui război (cel de-al doilea Război Mondial), când mai marii conducători ai statelor beligerante se jucau monopoly pe harta lumii, iar oamenii nu se simțeau în siguranță fiind nevoiți să se refugieze din calea războiului. Război al cărui final ce nu mai avea să aibă loc, era așteptat cu speranță sau disperare de toată lumea, iar libertatea Americii, care deși a participat la conflict, nu a dus nicio luptă pe teritoriul ei, era privită ca o oază în deșertul ororilor și suferințelor, și adeseori găsită ca o iluzie, ca o fata morgana a înșelăciunilor. Casablanca, orașul marocan al cărei țări făcea parte din colonia franceză era un oraș tampon în care mulți refugiați din toate categoriile sociale erau blocați. Înainte de îmbarcarea care duceau către continentul american, refugiații erau nevoiți să ocolească și să treacă prin ținuturi care le făcea liber drumul către orașul marocan Casablanca, iar de acolo spre portul Lisabonei, care era poarta de acces libera Lume Noua - America. 

Pe fondul acesta se desfășoară acțiunea filmului regizat de Michael Curtiz ai cărui protagoniști, Humphrey Bogart și Ingrid Bergman erau considerați niște adevărate sex-simboluri la acea vreme.

După opinia autorului acestor recenzii, Ingrid Bergman e cea mai frumoasă actriță văzută vreodată într-un film, întrecând-o chiar și pe Vivien Leigh care o interpreta pe frumoasa Scarlet O'Hara din Gone with the wind.


Intriga filmului o constituie un comunicat al poliției care anunță că doi ofițeri germani au fost jefuiți și asasinați în timp ce călătoreau spre Oran. Ofițerii dețineau două călătorii de tranzit semnate de însuși generalul Charles de Gaulle. Sunt vizați raziilor, toți liberalii și refugiații sub stricta supervizare a funcționarului corupt, prefectul poliției orașului Casablanca - Louis Renault (Claude Rains) . 

Clubul lui Rick, an american bar, în care se cântă Jazz de calitate, găzduiește tot soiul de persoane și persoanaje, precum și activități mai mult sau mai puțin ilicite. De la jocuri de noroc, până la bișniță cu diamante și comerț cu vize. Proprietarul barului, Rick (Humphrey Bogart) are un stil de om blazat și versat care-l transformă într-un personaj îndrăgit și demn de admirație datorită atitudinii și replicilor sale.

Sosirea cuplului Victor Laszlo (Paul Henreid) și Ilsa Lund (Ingrid Bergman) în cafeneaua lui Rick, îi aduce pe cei doi foști amorezați față în față, iar Rick cade într-un soi de melancolie când singur, cu cafeneaua închisă, retrăiește povestea de dragoste dintre el și Ilsa, în fața unei sticle de brandy.


Rick își amintește de înșelarea iubirii din partea Ilsei sub fondul piesei "As Time Goes By" interpretată de fidelul cântăreț de culoare, Sam, când l-a făcut să o aștepte la gara din Paris degeaba. Dezamăgirea și disprețul lui Rick pentru Ilsa ar fi fost de-a dreptul justificată dacă nu am cunoaște povestea pe deplin. Și anume, că atunci când Rick și Ilsa trăiau frumoasa poveste de dragoste, soțul Ilsei era declarat decedat ca prizonier al unui lagăr nazist din Cehoslovacia ocupată de naziști. Până să aibă loc întâlnirea dintre cei doi la gara din Paris spre a pleca la Marsilia, Ilsa își găsește soțul în viață - pe Victor Laszlo. Îi spune acest adevăr și lui Rick, îi explică de ce l-a părăsit înainte de plecarea din Parisul ce avea să fie ocupat de naziști, însă contextul în care o face este unul aparte: Ea și soțul său Laszlo în Casablanca, un oraș de tranzit spre America via Lisabona în contextul în care Rick, fostul ei iubit, deține cele două scrisori de tranzit semnate de Charles de Gaulle, ajunse în mâna lui înainte de arestarea lui Ugarte (Peter Lorre). Ilsa încearcă să-l convingă pe Rick să-i dea scrisorile de tranzit ei și lui Laszlo, invocând motivul nobleței cauzei pentru care luptă Victor, acela de-a face parte din Rezistența împotriva naziștilor. Să fie ăsta un motiv rezonabil și valid pentru Rick, omul de afaceri ale cărui probleme erau doar cele care-l privesc direct și nemijlocit doar pe dânsul? Nicidecum! Și mai ales că nu vrea să mai renunțe încă odată la Ilsa.


Finalul ni-l arată pe Rick Blaine care dovedește maturitate și noblețe, când îl pune pe Renault - șeful poliției orașului Casablanca, sub ameințarea pistolului să semneze cele două scrisori de tranzit pe numele Ilsei și a lui Victor Laszlo, lăsându-i pe cei doi să plece cu avionul. Poate că prin acest gest Rick a lăsat de înțeles că o iubire care nu se poate materializa nu are întâietate în fața unei camaraderii și a intereselor lui financiare cu prefectul Renault precum și faptul că a reușit să treacă peste decepția provocată de Ilsa. Justificat sau mai puțin.


Replica Louie, I think this is the beginning of a beautiful friendship e una din cele mai celebre replici din istoria filmului și ca o curiozitate, apare în producția lui Emir Kusturica - Pisica albă, pisica negră, când șeful unui clan de țigani urmărește această scenă și o derulează în mod obsesiv. 

Filmul a câștigat oscar pentru cel mai bun film, cea mai bună regie și cel mai bun scenariu și e fără doar și poate un film perfect, un film de cinci stele.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Închisoarea Îngerilor

Portocala mecanică

Cronica de film: Inglourious Basterds