A Beautiful Mind

(13) A Beautiful Mind
(2001)



"Imaginează-ți deodată că toate lucrurile pe care le știai și pe care le iubeai, nu le-ai pierdut sau au murit, ci mai rău, nu au existat niciodată. Ce iad cumplit ar fi! "

Având în vedere multitudinea trofeelor câștigate (4 globuri de aur, 4 Oscaruri) precum și importanța acestora (Oscar pentru cel mai bun film al anului 2001) ecranizarea de mare clasă a regizorului Ron Howard, nu este foarte populară deși are toate elementele care să-l aducă în atenția unui segment ceva mai mare de consumatori de artă.

A beautiful mind, filmul meu de suflet a cărei apariție pe marele ecran nu am ratat-o, chiar la momentul în care era răsfățatul presei și al criticilor, prezintă o poveste deosebită cu încrengături din zona love-story îmbinată cu teoria conspirației de tip militar ce se dovedește a fi patologia protagonistului, ajungând spre dramă profundă. O dramă care este expusă monumental în cadre și imagini, cu actori de excepție precum Russell Crowe, frumoasa Jennifer Connely (Recviem pentru un vis), Cristopher Plumer (The girl with a dragon tatoo) și nu în ultimul rând Ed Harris.

Cinematografia americană face un lucru demn de admirație aducând în prim-plan o poveste vie și reală a unui Om bolnav de schizofrenie, al cărui Univers din mintea sa genială e cu totul altfel decât cel al oamenilor comuni și care prezintă publicului partea neștiută, partea ascunsă a celor care suferă de această afecțiune, și care în țările subdezvoltate (România) reprezintă un subiect tabu, aducând un plus marelui public, inițiativă în fața căreia, eu cel puțin trebuie să mă înclin. E vorba de povestea geniului matematician John Forbes Nash, inventatorul teoriei echilibrului care reușește să treacă prin acea afecțiune crâncenă și pe care o și depășește datorită soției sale care îi este alături în momentele de cumpănă, memorabilă în acest sens fiind replica: "Vreau să cred că ceva extraordinar se poate întâmpla"



Aș încerca un sinopsis cât mai scurt cu putință dar îmi este foarte greu având în vedere că e filmul meu de suflet și m-a absorbit de fiecare dată când l-am văzut. 

Tânărul student, câștigător al prestigioasei burse Consky e admis la cea mai înaltă Universitate de matematică din lume - Princeton University și fiind puțin mai timid atrage glumele puțin malițioase dar inteligente ale colegilor săi. Misteriosul geniu din Virginia de Vest, așa cum e numit de cel cu care a avut numeroase conflicte intelectuale refuză să participe la cursuri din cauza unui motiv pe care-l consideră valid: "Îți uniformizează mintea și-ți distruge potențialul creativ", 




potențial de care acesta are nevoie pentru a găsi acea idee originală.
"O idee cu adevărat originală. Numai în felul ăsta mă voi putea distinge" Acesta are "meritul de-a fi inventat desenul pe sticlă" în momentele în care, fie în camera de cămin, fie în biblioteca Universității, își scrie ecuațiile matematice. 


Momentul sclipitor vine atunci când se așteaptă mai puțin și anume în momentul unei petreceri asociate cu lectura, când o blondă superbă intră în încăpere alături de prietenele sale, moment în care are o revelație și descoperă teoria echilibrului.


Nu vreau să dau mai multe detalii din sinopsis dar pot să promit că la finalul ecranizării vei avea parte de o mare surpriză, una memorabilă și emoționantă care-ți va rămâne în suflet. Nu spun ce și cum, te invit să vezi producția.



Lucrul pe care vreau să-l reiau, să-l subliniez, e acela că în ciuda faptului că personajul suferă de schizofrenie, o maladie psihică extrem de nasoală, cinematografia vrea să arate printr-un caz real partea pozitivă a celor cu această etichetă.(Căci filmul e inspirat din viața lui John Forbes Nash care a decedat anul trecut într-un accident rutier și care la momentul apariției filmului, pe genericul de final era prezentat ca și profesor care predă la universitatea Princeton). John Nash, e exemplul real că se poate trăi și se poate chiar trece peste această afecțiune dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe criterii. Ce-i drept, în țările multilateral subdezvoltate (România) acest lucru este deosebit de dificil spre imposibil. Aș vrea cumva să fiu în totalitate de partea lui Ron Howard care a modificat puțin povestea pentru a-l sanctifica. Realitatea poveștii lui John Nash e întrucâtva puțin diferită dar nu poate fi înțeleasă nici pe departe de către cei care nu știu despre ce e vorba în acest film. Pentru restul, vă spun că el s-a despărțit de soția care în film e interpretată de Jennifer Connelly și a mai avut un copil cu o altă soție de care s-a despărțit pentru a se întoarce la prima dragoste. Partea mai interesantă pentru mine care nu e prezentată în acest film, e că acesta, sub o minunată criză psihotică a ajuns în Europa precum și faptul că trimitea diverse cifruri către instituții militarizate în vederea capturării unor presupuși inamici ruși. Se leagă puțin de scenariul original, și dacă nici acum nu te-am făcut curios să vezi filmul înseamnă că trebuie să-mi reevaluez resursele și potențialul. 


Concluzii nu vreau să trag sau poate că ele au fost trase mai mult sau mai puțin voalat, dar te îndemn să vezi acest film dacă nu ai făcut-o încă, întrucât e o bijuterie a cinematografiei cu o poveste interesantă și complexă, cu un joc actoricesc excepțional, cu cadre îndrăznețe și cu un final care nu te poate lăsa indiferent, un film memorabil, care-ți va rămâne în minte, dacă nu în suflet.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Închisoarea Îngerilor

Portocala mecanică

Cronica de film: Inglourious Basterds