The Elephant Man

(29) The Elephant Man

(1980)

„Chiar nu credeam că acel căpcăun va ieși din temniță”

Un film ce are la bază povestea adevărată a lui John Merrick – un om cu un chip deformat a cărei reacție la vederea sa e repulsia, cu un scenariu ușor modest dar cu un puternic mesaj, The Elephant Man e o critică adusă societății britanice a secolului 19, în ciuda elogiilor și a meritelor realității revoluției industriale. Un film emoționant și mai presus de toate, un film uman.

Adus pe lume în circumstanțe nedezvăluite, John Merrick (John Hurt) e denumit „omul elefant” datorită motivelor enumerate mai sus, urâțenia fiindu-i exploatată într-un bâlci de unde e salvat de chirurgul Frederick Treves (Anthony Hopkins).

Tratamentul uman de care omul elefant are parte de când rămâne internat în clinica unde Treves practică medicina, e unul surprinzinzător de plăcut, (viața mea e împlinită pentru că știu că sunt iubit) dar contrastează cu atât mai mult în revoltătoarea scenă, când spre final se arată o societate mai urâtă decât chipul diform al lui Merrick, al cărui suflet frumos îi este mutilat de niște indivizi față de care mi-e rușine că sunt în aceeași specie cu mine.

Se spune că The Elephant Man l-a emoționat până la lacrimi pe Michael Jackson, iar dacă artistul s-a regăsit în acest film îți poți da seama ce copilărie a avut, până să cunoască succesul cu Jackson Five. Regizorul David Lynch, al cărui nume nu spunea nimic înaintea acestei ecranizări, are meritul de-a consacra o emoționantă declarație de umanism, un film care mai târziu a fost pus la index de critică. Nota mea: 9/10