Il Gattopardo

(25) Il Gattopardo
(1963)

"Ca totul să rămână la fel, totul trebuie să se schimbe"


Prima oară când am avut ocazia să vizionez Il Gattopardo sau Ghepardul lui Luchino Visconti mi s-a părut un film anost, care avea destule neajunsuri: Lipsit de intrigă, de acțiune, însă la vremea aceea nu știam că cea mai puternică formă de expresie artistică -filmul- nu se rezumă doar la asta. Mi-am îmbunătățit apoi bagajul cinematografic cu ecranizări precum Persona, Stalker, Brazil sau La dolce vita, iar acum când l-am revăzut, consider că are multe de spus ca film încât să merite un loc în lista mea de recenzii. Ulterior aveam să aflu că Ghepardul e mai bine cotat de critică chiar și decât Gone with the Wind și este totodată genul de ecranizare a cărei valoare artistică și greutate crește în timp.

Il Gattopardo (1963) e un film de artă clasic cu o distribuție remarcbilă: Burt Lancaster, care interpretează rolul principelui di Salina, Alain Delon, descendent al familiei Falconeri și nepot al principelui și Claudia Cardinale. superba fiică a lui Don Calogero Sedara (șacalul).


Fabrizzio - Principele de Salina (Ghepardul) e reprezentantul de seamă al nobililor aristocrați și singurul care are luciditatea de-a realiza și discerne pe viu transfigurările din societatea italiană a anilor 1860, contemporană revoluției Cămășilor Roșii - slujitorii lui Giuseppe Garibaldi, împotriva regaliștilor lui Victor Emanuele, mișcare revoluționară denumită Risorgimento.


Exponant al vechii clase, principele se vede nevoit să refuze la un moment dat propunerea unui reprezentant al guvernului de-a deveni senator, iar refuzul acestuia are ca efect răspunsul plin de regret al celui care i-a propus asta: "Dacă oamenii cinstiți ca voi se retrag, drumul va rămâne liber pentru oamenii lipsiți de scrupule și perspective, asemeni lui Cologero Sedara, și totul va fi înainte ca de-a lungul secolelor"

Una din replicile reprezentative pentru acest film este remarca spusă cu regret și cu o ușoară urmă de blazare de către principele de Salina: "Am fost leoparzi, lei. Ne vor înlocui cu șacalii, cu hienele și toți ceilalți, leoparzi, lei, șacali, oi, vom continua să ne credem sarea pământului."


Tăcut, gânditor, Ghepardul se vede nevoit să asiste și să accepte schimbările prin compromisul pe care îl face, când îi propune liberalului Don Cologero Sedara (șacalul) o alianță prin unirea destinelor a nepotului acestuia, Don Tancreti de Falconeri cu Angelica Cologero, fiica liberalului șacal influent și bogat. Filmul e generos în prezentarea jocului de iubire dintre Angelica și Don Tancreti care se va desăvârși într-o nuntă ce va acapara aproximativ o treime din producție.


Îți recomand această ecranizare mărturie a secolului XIX cu tot ce ține de el: Schimbări politice, cutume, clișee verbale, diferențele manifestate ale claselor sociale, tabieturi, costume specifice elegante și decoruri splendide, dar mai ales pentru a vedea în plină splendoare, performarea unora dintre cei mai mari și mai în vogă actori ai timpurilor respective: Claudia Cardinale și Alain Delon


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Închisoarea Îngerilor

Portocala mecanică

Cronica de film: Inglourious Basterds