Trainspotting - Din viață scapă cine poate


 (4)Trainspotting - (Din viață scapă cine poate)
(1996)


Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suit on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the f**k you are on Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pissing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked up brats you spawned to replace yourselves. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that? I chose not to choose life. I chose somethin' else. And the reasons? There are no reasons. […] In fact we are not so stupid.


Trainspotting  Din viață scapă cine poate (1996)
Termenul care face titlul filmului (adesea confundat cu rușinea de film Transporter al cărui personaj principal e Jason Statham) desemnează un hobby destul de bizar: tipi care stau cât e ziua de lungă pe peronul gării şi notează sosirea şi plecarea trenurilor. Noaptea, ei compară notiţele cu cele din ziua precedentă, observă ce s-a schimbat în mersul trenurilor, îi sună pe ceilalţi pentru a se ţine la curent unii pe alţii cu mişcările trenurilor. În argoul drogaţilor, se referă la urmele înţepăturilor de pe braţele lor, care se înşiră aidoma gărilor de-a lungul căilor ferate.

 Trainspotting  Din viață scapă cine poate  e un film sumbru despre niște narcomani ratați din Edinburgh – Scoția și totodată e unul din cele mai bune filme ale anilor ‘90, cotat bine de critică și unul dintre cele mai bune filme văzute de mine ever.


Mark „Rent Boy” 


un toxicoman și o gașcă de ratați și ciudați SpudSick BoyBegbie și Tommy duc o viață lipsită de orice grijă în afara procurării de bani care să le asigure doza zilnică, vieți care până la urmă se reduc la zero. 

Gândește-te la cel mai bun orgasm pe care l-ai avut vreodată. Multiplică-l cu 1.000 și tot nu ești aproape. E mai mișto ca orice futere

Asta pare să fie filosofia și motivația acestor personaje de a exista.

Când ești pe droguri ai o singură grijă: Să faci rost de bani. Când nu ești, deodată trebuie să ai grijă de o grămadă de alte porcării: N-ai bani, nu poți să te îmbeți, ai bani, bei prea mult. N-ai gagică deci n-ai parte de sex. Ai gagică = prea multe probleme. Trebuie să te gândești la facturi, la mâncare, chirie, la nu știu ce echipă de fotbal care nu câștigă niciodată, la relațiile cu celelalte persoane – chestii total inutile.”

Viața acestor personaje pare atât de interesantă la prima vedere încat îi înțeleg pe deplin intenția lui Ewan McGregor (Mark Renton):
Pentru a face şi mai incredibil personajul interpretat de mine, am fost tentat la un moment dat să iau heroină. Apoi am renunțat. (la idee).


Partea rea cu lăsatul de drog era că știam că va trebui să-mi întâlnesc toți prietenii fiind cu totul trezit. Era cumplit! Îmi aminteau așa mult de mine încât nu mă puteam uita la ei

Ochii unui drogat ratat și inutil la aflarea veștii că dealerul nu mai are marfă.

Prietenii din cercul social al lui Renton sunt atât de diferiți dar au acel ceva în comun care-i unește pe toți. De la interviul ratat de Spud într-un mod „curat” de care erau mândrii prietenii lui, la discursurile despre viață ale lui Sick Boy, un om care a înțeles cum stau lucrurile și care are o părere validă despre absolut orice, discursuri de care prietenii sunt mândrii deasemenea:
Sick Boy: Păi la un moment-dat îl ai după care îl pierzi și pierdut rămâne pe vecie. În TOATE aspectele vieții.
RentonDe fapt ce vrei să spui?
Sick BoyCe încerc să fac Mark, e să te fac să înțelegi că Numele Trandafirului e abia o scânteie....pe o traiectorie, altfel, coborâtoare. 


De la obiceiurile lui Begbie care era gata să se ia la bătaie oricând, oriunde și pentru orice ăsta fiind drogul lui, la atitudinea de băiat corect a lui Tommy care nu se droga, nu mințea și nu înșela pe nimeni, niciodată. Mereu aflai adevărul de la Tommy. Ăsta era defectul lui: Spunea adevărul. Toți aveau acel minunat lucru în comun care era mai tare decât 1.000 de orgasme lucru care îi uneau chiar și în clipele mai puțin prietenoase. 

Secundar sau nu, apare și un love-story de tip junkist-anal între Rent-Boy și tânăra Diane.

...Și cu asta, Renton a fost săgetat de Cupidon



"- crezi că replica asta merge? Sau lasă-mă să ghicesc, n-ai mai încercat-o . De fapt , tu în mod normal nu agăți fete. Așa e Adevarul e că ești tipul liniștit, sensibil...dar dacă sunt pregătită să-ți dau o șansă aș avea ocazia să cunosc partea ta ascunsă: inteligent... bla bla.....un pic nebun , puțin rău... Dar nu e asta exact ceea ce vrem noi, fetele ?"

Sunt convins că știi care a fost deznodământul pentru Mark Renton în urma unei astfel de abordări cu o astfel de gagică...


Lady in Red

...Se îndreaptă către poartă....și...marcheazăăă!!! ca în poarta Olandei în meciul cu Anglia din 1978.

Dar ce faci, că fata e elevă, adică minoră...


Absolutely not!

So, I see you again...


I love You, Mark Renton!


Revenind la storyline, 
ajuns într-o haltă de aiurea din Scoția, Tommy le propune amicilor o scurtă plimbare până la cel mai apropiat munte care abia se zărea la orizont.


TommyNu sunteți mândrii că sunteți scoțieni?
RentonE un rahat să fii scoțian! Suntem rahații rahaților, tâmpiții pământului! Cel mai nefericit, mizerabil, servil, patetic gunoi...care a apărut odată cu civilizația. Unii îi urăsc pe englezi, eu nu! Sunt doar labagii: pe când noi, pe de altă parte suntem colonizați de labagii! Nici măcar n-am găsit altă cultură cât-de-cât decentă care să ne colonizeze. Suntem conduși de idioți. Suntem într-o situație de rahat, Tommy iar tot aerul curat din lume nu face nicio diferență!


Spoilere nu-mi place să dau dar speech-ul lui Renton de la final e simetric cumva cu cel de la început, prin care își justifică țeapa dată tovarășilor săi:

O să fiu ca tine. O să aleg viața. Slujba, familia, the fucking big television, mașina de spălat, autovehiculul, compact disck player-ul, sănatea de fier, colesterol scăzut, asigurări dentare, ipoteci, primul apartament...DYI, Junk food, children, indexed pension, tax exemption, clearing gutters, getting by, looking ahead, the day you die


Wisdom, în loc de concluzie

Pe lângă faptul că Trainspotting e un film de colecție, de pus în ramă (și nu o spun doar eu, o spun criticii) consider că s-a trecut mult prea ușor peste el. Adică e un film despre niște junkie retardați, ce ar putea fi interesant acolo?

Lucrul cel mai demn de apreciat la Danny Boyle este că deși nu elogiază drogurile nici nu-și condamnă personajele și refuză să arate cu degetul sau să adopte un punct de vedere moral. Lecția e acolo pentru cine vrea să o vadă fie că vrea să se apropie de cel mai tare orgasm avut vreodată înmulțit cu o mie, fie că vrea să ducă o viață normală, să aleagă viața altfel spus.

Cartea/ filmul nu trebuiesc ratate. Filmul nu a făcut decât să facă cunoscută cartea. Motivele pentru care spun că trebuie citită cartea sunt multe - principalul motiv: în timp ce citești cartea râzi indiferent unde te afli și cu cine, în timp ce filmul cam pierde la capitolul ăsta. Cartea este despre droguri și este suficient de convingătoare ca să te facă să înțelegi că odată intrat în horă cam greu să ieși. Dacă mama/ tata/ preotul/ mentorul / societatea merge pe clișee, ei bine cartea explica cu subiect și predicat că nu e cazul să o pornești pe drumul ăsta în care alergi zilnic după doza aia, în care exista și posibiltatea să-ți moară copilul în timp ce tu ești "pe droguri", cum este să trăiești într-o lume normală în aparență, cum e toată faza asta cu prietenia și cu iubirea. Și fac un apel la inteligența tuturor: haideți să vedem întâi filmul și apoi să comentăm despre el! Spuneam că avantajul major al cărții este că te face să râzi și concluzionez și spun asta după ce am citit comentariile de aici: dacă ești genul pudibond mâhnit, dacă ești genul care spune eee am mai văzut eu de astea mă doare în cot de toți drogații și de toți alcoolicii, nu citi cartea și nu viziona filmul! Filmul se concentrează mai mult pe fenomenul dependenței de drog (psihopatologia) și asta îi face pe mulți să strâmbe din nas. Este un film de top 100 adică de văzut într-o viață - nu o spun eu o spun multi în special criticii.

Unii superficiali, deși nu au văzut filmul și-au permis să arunce cu păreri, că suntem experți în păreri, campioni mondiali de neîntrecut în acest minunat domeniu și unii fac afirmații prin care își exprimă dezacordul cu dorința unora de a tăia frunze la câine toată viața pe seama societății care trebuie sa aibă grija de ei... 
Total fals! Gagiul ăsta, Mark Renton, la un moment dat e nevoit să se integreze și să-și ia un job în domeniul imobiliarelor, dar NU pentru că și-a schimbat brusc viziunea expusă monumental în prolog sau în epilog, ci pentru că e obligat de autorități să integreze ca să nu intre la pârnaie. Și ghici ce? Îi place atât de mult cum sună acești termeni de marketing și chiar se dovedește a fi un profesionist în domeniu!


DYI, Junk food, children, indexed pension, tax exemption, clearing gutters, getting by, looking ahead, the day you die.

Consider că s-a trecut prea ușor peste această minunăție cinematografică și nici nu vreau să trec la următoarea recenzie până nu va fi fost făcută o părere mai mult sau mai puțin relevantă sau aducătoare de ceva în plus ...


Trainspotting - în argou, acest termen desemnează persoanele excentrice și plictisitoare (sau mai bine-zis, plictisite).
am sentimente oedipiene fata de mama și o gelozie latentă nerezolvata pentru tata. Comportamentul meu de junkist este unul de tip anal, conceptual vorbind, care să capteze atenția, da, da, în loc să-mi reprim rahaturile și să mă revolt împotriva autorității parentale, îmi bag bile-n corp pentru a-mi reclama puterea asupra lui, vizavi de societate, în general ".

Marian Rughiniș
 ©

Trailler:


Recenzie publicată inițial pe forumul cultural
http://www.HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Mulțumesc userilor din acea comunitate pentru feed-back și pentru concluziile pe care m-au făcut să le trag! În special "unuia" dintre ei junkistei anale cu complexe oedipiene.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Închisoarea Îngerilor

Portocala mecanică

Cronica de film: Inglourious Basterds