Modern Times


(16) Modern Times
(1936)


Automatizarea ar trebui să aducă beneficii umanității, nu să constituie o tragedie și să o lase fără locuri de muncă - Charlie Chaplin într-un interviu din The New York Times


Modern Times (Timpuri Noi) care nu sunt prea noi dar nu diferă foarte mult de cele din ziua de azi dacă luăm în considerare doar factorul muncă pe linia de producție, e un film semi-mut în regia lui Charles Chaplin care-l are ca erou principal și arată industrializarea contemporană realizării filmului (1936) începută în istoria umanității ca Marea Revoluție Industrială în Marea Britanie în secolul XIX prezentând prin scene tragi-comice dezumanizarea provocată de industrializare.

În Timpuri Noi sau altfel spus Cruciada umanității în căutarea fericirii, Chaplin face o comparație interesantă la începutul filmului când sunt arătate oile care merg tot înainte, pentru ca imediat cadrul să fie schimbat cu oameni la costum și cu pălărie care merg în aceeași direcție, atât oile cât și oamenii: spre producție.


Modern Times, ultimul din colecția Micul Vagabond, e un film satiră la adresa industrializării unde în cazul producției de față, în scena eroului la linia de producție, muncitorii nu au timp "nici să respire" iar când omul e schimbat acesta nu are timp nici măcar pentru o pauză de țigară (Hey, you! Don not lose your time, back to work!). Puțin dezumanizant aș zice eu. Munca pe care o fac aceștia e una robotizantă și nu e de mirare că la un moment dat, mintea o ia razna. Dar marile realizări cer sacrificii pe măsură.



De parcă n-ar fi de ajuns cu robotizarea, directorul companiei la care Micul Vagabond lucrează acceptă ideea mașinii de hrănit automate spre a mări producția în timp ce angajaților se vrea a le fi tăiată pauza de masă pentru a fi hrăniți cu acea mașinărie care se dovedește a fi ineficientă la testul practic cu un angajat.


După lungi presiuni asupra creierului datorate unei munci dezumanizante, personajul interpretat de Chaplin înnebunește. Începe să se joace și să strice tot ce se poate pe linia de producție îi stropește cu vopsea pe director și pe adjunct până ce e chemată o ambulanță să-l ducă ospiciu. "Vindecat dar fără loc de muncă, eroul nostru începe o viață nouă". Proaspăt externat e arestat nevinovat după ce forțele de ordine au crezut că e liderul comuniștilor ce protestau în timp ce acesta vroia doar să înapoieze un steag roșu unui șofer de camion.


În actul doi apare copilul care refuză să moară de foame o frumoasă fată săracă (Paulette Goddart) ce fură pentru a-și hrăni surorile mai mici, fată de care fostul nostru muncitor, se va îndrăgosti și cu care-și va uni forțele pentru a clădi ceva împreună, ei fiind "singurele ființe vii într-o lume a mașinăriilor".


Nu știu cum reușește Chaplin să facă dintr-un film amuzant la început, unul dureros, întrucât eu, la un moment-dat așa l-am simțit. Mai ales pentru că m-am identificat cu personajul, am intrat puțin în pielea lui și știu cum e ca după o externare să vezi atâta indiferență din partea societății, dar mai ales să primești un șut în cur format din aroganță, injustiție, ignoranță și scoaterea pe tușă din partea celui pe care l-ai servit și din cauza căruia ai pătimit prin spital pentru ca mai apoi să-l doară nici în cur de tine. Dar până la urmă, ăsta e rolul filmelor bune, să-ți creeze emoție iar rolul unei cronici e să te motiveze să vezi o producție sau alta. Deși am vorbit doar pe jumătate despre filmul ăsta consider că mi-am încheiat misiunea cu el și te invit să-l vizionezi fie și numai că e foarte bine cotat de critică și face parte din patrimoniul cultural universal. Și tocmai pentru a te motiva mai mult, o să închei aici recenzia și te invit să vezi ce am omis eu în mod intenționat căci povestea e departe de-a se fi sfârșit.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Închisoarea Îngerilor

Portocala mecanică

Cronica de film: Inglourious Basterds