T2: Trainspotting 2
(21) T2: Trainspotting 2
(2017)
Așteptat de ani buni de către fanii primului Trainspotting, și nu numai, ecranizarea absolut superbă a lui Danny Boyle, pe care nu mi-am permis să o ignor în Cronica de film începută acum 2 ani, ne aduce după 20 de ani față în față cu aceleași personaje nonconformiste pe care fanii primului Trainspotting, printre care și eu, le consideră absolut încântătoare. Deși am decis acum aproape un an să nu mai continui Cronica de film, Trainspotting 2 e un eveniment cinematografic, care m-a făcut să iau pana din sertar și să mă reapuc de scris și de proiect. Totodată, Trainspotting 2 e singurul film pe care l-am recenzat fără telecomanda în mână pentru a pune stop-cadru și a-mi scrie ideile și observațiile, întrucât la ora scrierii acestei recenzii, filmul rulează în cinematograf.
Trainspotting 2 are un storyline diferit față de primul și îi prezintă pe cei 4 foști buni prieteni: Mark Renton, Spud, Sick Boy și mereu pusul pe harță și bătaie Franco Begbie pe care-l vedem în închisoare (lucru care nu cred că a mirat pe nimeni). Dacă în prima parte, filmul arăta într-un mod absolut încântător viața lipsită de sens a unor junkie care comiteau infracțiuni pentru a-și procura doza de dava, fără însă a face apologia drogorilor, ei bine, în cea de-a doua parte lucrurile sunt puțin schimbate. Sick Boy se ocupă de șantaj și prostituție, Spud e în continuare un ratat, care printre altele cum ar fi scrisul, încearcă să-și pună capăt zilelor, fiind salvat de prietenul său care nu l-a trădat, Mark Renton, care a venit în Edinburgh din Olanda, unde se presupunea că are o familie fericită și o carieră de succes, motivul real al sosirii acestuia fiind că nevastă-sa l-a dat afară din casă. Nemaivând unde se duce, ajunge în Edinburghul natal unde se apucă de furturi cu Sick Boy
Ecranizarea lui Boyle nu e deloc intrasigentă față de prima parte, dar elementul comun pe care-l au cele două părți sunt personajele, care în ciuda celor douăzeci de ani care au trecut de la lansarea primului Trainspotting și de la reîntâlnirea lor, au relativ aceleași înclinații spre infracțiuni și aceleași apucături, (în special Begbie), deși înfățișările lor sunt vădit schimbate, îmbătânite. T2, e până la urmă un film despre prietenie, trădare, răzbunare și retrăire. Retrăire a unor momente care te fac puțin nostalgic și fără de care personajele de azi nu erau ceea ce sunt, dacă nu existau acele momente. În T2, Danny Boyle ține să aducă cât mai multe secvențe din primul, fiind evidentă intenția acestuia de-a exploata succesul primei părți și de-a o servi publicului, care în mare sunt fanii primei părți. Chiar și tânăra Diane, apare în T2, de data aceasta fiind prezentată ca o persoană profesionistă, avocată de profesie, care se oferă să-i acorde o consultație juridică gratuită lui Renton, probabil de dragul vremurilor: Remember?
"- crezi că replica asta merge? Sau lasă-mă să ghicesc, n-ai mai încercat-o . De fapt, tu în mod normal nu agăți fete. Așa e. Adevarul e că ești tipul liniștit, sensibil... dar dacă sunt pregătită să-ți dau o șansă aș avea ocazia să cunosc partea ta ascunsă: inteligent... bla bla.....un pic nebun , puțin rău... Dar nu e asta exact ceea ce vrem noi, fetele ?"
Fimul se încheie pe muzica încântătoare a lui Iggy Pop și-l arată pe Renton dansând în fosta lui cameră, aceea cu trenulețe tapetate pe perete, cameră în care el a trăit groaza sevrajului și a abstinenței de heroină. Ca o cireașă pe tort, din T2 nu lipsește nici speech-ul Choose life, un monolog care a insiprat o întreagă generație și care în contextul trecerii celor 20 de ani e puțin schimbat, dar nu mai puțin profund:
Comentarii
Trimiteți un comentariu