Life of Pi

(12) Life of Pi

(2012)

"Faith is a house with many rooms"

Life of Pi e ecranizarea cărții lui Yann Martel, un bestseller ce s-a vândut în milioane de exemplare a cărei apariție pe ecran a fost posibilă datorită ingeniozității regizorului Ang Lee precum și a tehnicii revoluționare care la data apariției romanului a făcut imposibilă ecranizarea cărții a cărei acțiune se petrece pe trei continente și două oceane, de-a lungul unei perioade de mulți ani, într-un vast univers al imaginației.

Life of Pi e un film în regia lui Ang Lee (Tigru și dragon, Brokebake Mountain) care ne introduce în frumusețea și biodiversitatea naturii/creației lui Dumnezeu, entitate în care protagonistul Pi Patel (Suraj Sharma) îi promite celui care intenționează să-i scrie fascinanta poveste, că va ajunge să creadă.

Numele lui Pi, Piscine Molitor Patel pe care l-a primit datorită celui mai bun prieten al tatălui sau, Mamaji, (care spre deosebire de alții colecționa piscine în care se scălda) e unul despre care întreaga microsocietate a școlii râdea făcând asocierea cu produsul rezultat din filtrarea apei de către rinichi... "Dintr-o piscină elegantă a Franței numele meu avea să devină cea mai împuțită latrină din India. Eram Piș, peste tot". 

Provenit dintr-o familie înstărită cu un tată proprietar al unui parc zoologic, adept al rațiunii, după ce "Dumnezeu l-a părăsit când era bolnav de poliomielită și l-a salvat medicina occidentală" și cu o mamă educată în spiritul științei dar și a spiritualității care era botanistă, Pi Patel a primit acea educație necesară de-a face față malițiozităților colegilor săi care-l șicanau numindu-l "Piș" și în următorul an era pregătit încă din prima zi să-și schimbe eticheta prin încercarea de-a le inocula profesorilor și colegilor ideea că numele său e Pi, care e a 16-a literă a alfabetului grecesc, și e folosită în matematică pentru a reprezenta proporția circumferinței oricărui cerc față de diametrul său; Un număr irațional de lungime infinită, de obicei rotunjită la 3 cifre: 3,14.

Perseverența sa avea să fie răsplătită în acea zi la ora de matematică, atunci când profesorul și colegii, impresionați fiind de faptul că a reușit să umple 4 table cu zecimalele numărului pi, îi ovaționau numele.

Subiectul se schimbă brusc de către interlocutorul lui Pi, care e interesat de povestea cu Richard Parker și navigatul, știind că Pi e un bun marinar, fără ca măcar acesta să știe să navigheze.

Pi Patel îi spune scriitorului povestea care-l va face să creadă în Dumnezeu în timp ce îi face scriitorului cunoscute stările și felurile în care l-a cunoscut el pe Dumnezeu: Prima oară ca hindus, a doua oară ca și creștin iar apoi ca musulman.

Prima întâlnire între Pi și cea mai magnifică creatură pe care a întâlnit-o vreodată, superbul tigru bengalez Richard Parker are loc odată cu lecția pe care tatăl său i-o dă ca urmare la imprudența lui Pi de-al hrăni și de a-și pierde brațul. Lecția pe care tatăl său i-o dă, vrea să-i dovedească faptul că animalele nu au suflet și că ceea ce Pi a văzut în ochii lui Richard Parker e reflexia propriilor sale emoții, lucru pe care Piscine nu l-a crezut nici ulterior.

După ce a început să i se pară viața fără sens și să o vadă doar în tipare și fracții, Pi o întâlnește pe frumoasa Amandi în timpul unor lecții de dans în timp ce acesta își suplinea profesorul îndrăgostindu-se de ea și când a crezut că a găsit acel ceva care să-i dea sens, tatăl său ia decizia de-a se muta cu familia și cu parcul zoologic în Canada ca urmare a faptului că primăria nu-i mai sprijinea în ceea ce privește susținerea grădinii zoologice precum și a faptului că animalele ar valora mai mult în străinătate.

Pentru că o grădină zoologică nu se vinde atât de ușor, Pi și Amandi au avut timp să-și frângă inimile reciproc fără ca acesta să-și mai amintească dacă și-a luat rămas bun, în ciuda faptului că și-a amintit fiecare clipă a ultimei zi pe care au petrecut-o împreună.

Deși alocuțiunea trebuie să recunosc, e destul de lungă, avem elementele care fac posibilă desfășurarea unei povești extraordinar de frumoase pentru care nu găsesc epitete potrivite. Până acum avem scena, un băiat indian numit după o piscină franțuzească pe un vas japonez plin de animale în drum spre Canada. Mai rămâne ca băiatul să fie aruncat în mijlocul Pacificului în urma unui naufragiu provocat de o furtună care a scufundat vasul, el fiind unicul supraviețuitor alături de o zebră, o hienă, un urangutan și magnificul tigru bengalez cu care creează o legătură specială în lupta pentru supraviețuire în mijlocul oceanului, acesta recunoscând că Richard Parker l-a ținut în viață pe timpul naufragiului și că fără el ar fi fost pierdut.

Refuz să vorbesc despre timpul în care Pi a naufragiat alături de tigrul Richard Parker din două motive: În primul rând pentru că s-ar putea să-i stric din frumusețea cu care doar ce-a de-a 7-a artă ne poate încânta și în al doilea rând pentru că aș vrea cumva să motivez auditoriul meu să vadă producția în sine pentru cine nu a văzut-o încă, întrucât regizorul Ang Lee a reușit să producă o capodoperă din punct de vedere vizual, introducând la un moment dat unele cadre pentru care cuvintele nu s-ar putea ridica nicicând la înălțimea lor.

În ceea ce privește promisiunea lui Pi de a-l face pe scriitor să creadă în Dumnezeu, acesta îi sugerează în mod fin că întodeauna tu ești cel care decide în ce direcție o ia drumul tău și nu în cele din urmă tu alegi în ce să crezi: În varianta pe care le-a povestit-o membrilor companiei de asigurări japoneze alegând-o pe cea care să nu-i facă să arate ca niște idioți sau pe aceea în care Pi a fost nevoit să supraviețuiască unui naufragiu alături de un tigru bengalez la care se adaugă și povestea cu insula fermecată splendidă plină de manguste și cu apă dulce, ce noaptea se transforma în insulă carnivoră.

Lucrul pe care nu l-am înțeles eu este că Pi a plâns ca un copil după despărțirea de Richard Parker ce nu s-a uitat înapoi nicio clipă, semn perceput de Pi cum că nu ar fi existat vreodată vreo legătură între ei. Ar fi vrut probabil să știe cu certitudine că și animalele au suflet sau e după cum a spus tatăl său, că ceea ce vede în ochii lui e propria sa reflexie. Cred că până la urmă e tot o chestiune de alegere și de crez la o adică.

În concluzie, Life of Pi, e un film emoționant, pe care-l simți și pe care îl trăiești, o capodoperă vizuală despre Om, Natură și Dumnezeu.